Descoperă Puglia pe bicicletă 🚴‍♀️🌞

Au trecut câteva zile de când ne-am întors din aventura cicloturistică din Puglia-Italia, dar încă mai am în cerul gurii gustul foccaciei Barese, în nări simt încă mirosul Adriaticii 🌊 și mi se întâmplă frecvent să fredonez melodii italiene 🎶... O asemenea experiență, în sudul Italiei (adevărata Italie 🇮🇹), nu are cum să nu te marcheze pentru o perioadă!

Iată de unde mi se trag simptomele 😄:

🚴‍♂️ Ziua 1 - Sâmbătă, 17 august 2024
Ne-am întâlnit în aeroportul din Cluj-Napoca, micul grup (dar f inimos) de 4 cicloturiști! Veseli, ne-am îmbarcat în aeronava Wizz ✈️ și am zburat spre Bari! La aterizare ni s-a confirmat că Puglia e regiunea cu cea mai mare producție de măsline a Italiei, privind pe geamul avionului am observat întinderi imense de măslini, dar și palmieri 🌴 în zona litorală! Deci am ajuns exact unde trebuie!

În aeroport ne-am întâlnit cu Gianni, colegul nostru care a zburat din București, iar apoi am luat autobuzul până în centrul Bari, capitala Pugliei, unde ne-am întâlnit cu Anca, care a zburat cu o zi înainte din Timișoara. Deci eram un grup pestriț (conform echipamentului de ciclism chiar colorat de-a dreptul ) de oameni din Dej, Gherla, Cluj-Napoca, București și Arad, dar cu minim o pasiune comună: cicloturismul!

Era după-amiază, așa că am luat în primire apart-hotelul închiriat, situat în zona centrală și am ieșit să explorăm orașul situat la malul Adriaticii. Primul popas a fost la plaja numită „Pâine și roșii 🍞🍅”, unde era puhoi de lume pe plajă, dar în apă era loc suficient! De altfel, după cât de caldă și curată era apa, nici nu am avut nevoie să stăm pe plajă, cu toate că nisipul foarte fin ne îmbia la lenevială 🏖️. Aici am surprins o procesiune interesantă de botez în apa mării, la care era cât pe ce să aderăm 😅... Glumesc: noi suntem infectați de microbul cicloturismului și al călătoriilor și asta ne ocupă mare parte din timpul liber!

După scăldat am pornit la pas de-a lungul falezei (lungomare cum zic italienii) până în centrul vechi! Atmosfera era foarte relaxantă, specific italiană, că doar de aici vine sintagma „La dolce far niente” 😌. Am văzut o coadă mare la un atelier artizanal de focaccia și am zis să ne punem la rând, poate a fi gratis 😋. Pe parcursul călătoriei noastre în Italia ne-am dat seama că la ei, practic, e un mod de socializare să stai la coadă la restaurant, la pâine sau la coafor... dacă nu stai la coadă minim o jumătate de oră înseamnă că nu e bun localul. Adevărul e că în Puglia nimeni nu se grăbește, nici la muncă, nici la restaurant, nici la cafea! Am mâncat o focaccia foarte bună, uleioasă, total diferită de pita uscată cu care eram familiarizați de la pizzeriile noastre. În Bari se vinde la kg, la aproximativ 20 euro/kilu! Am vizitat apoi biserica sf Nicolae (sfântul meu preferat încă din copilărie)! Aici e considerată biserica înfrățirii între comunitățile catolice și ortodoxe, catedrala fiind vizitată în număr mare atât de catolici cât și de ortodocși.

Pe înserate am ajuns la Castelul Normanno Svevo 🏰, care are o siluetă foarte impozantă! Aici am savurat o înghețată artizanală delicioasă 🍦! Ne-am plimbat pe străduțele vechi surprinzând localnicele care aveau scoase mese în fața casei și făceau paste artizanale (am adus acasă o pungă dar nu ne-au dat pe spate), spre deliciul turiștilor, care nu pridideau cu făcutul pozelor 📸. Am luat-o apoi prin furnicarul de oameni, pe străzile pietonale înțesate de magazine! Am ajuns seara la cazare, unde am băut un vin local (Nero di Troia 🍷) și am stat pe terasă bucurându-ne de spectacolul vieții!

Adevărul că e fain sâmbătă seara la Bari 🥳!

🚴‍♂️ Ziua 2 - Duminică, 18 august 2024
Am servit micul dejun (colazione) la cafeneaua de la parterul blocului, care a fost același în fiecare dimineață (o cafea sau capuccino și un croasant cu diferite umpluturi). Nici în călătoria asta, cafeaua italiană nu s-a dezmințit ☕ (cea mai bună calitate), iar prețurile foarte bune, în medie 1 euro/espresso!

Deoarece la centrul de închirieri biciclete deschideau doar de la 10:00, am trecut pe la gară (Stazione centrale) pentru a mă asigura că se respectă mersul trenurilor afișat pe site și că nu avem norocul de vreo grevă (cum am pățit în aventura de la Napoli). Deoarece multe trenuri sunt înlocuite cu autobuze în zilele de weekend, iar astfel nu se pot transporta biciclete, am decis să mergem cu bicicletele pe tren spre Alberobello 🚆 și să ne întoarcem pe biciclete, având astfel control total asupra timpului, nedepinzând de anumite ore la întoarcere.

La 10:15 am fost la centrul de închiriere, unde ne așteptau pregătite cele 6 E-Bike-uri! Chiar și așa, dacă nu insistam și le tot reaminteam să se grăbească, riscam să pierdem trenul de 11:00. Am ajuns în timp la gară și ne-am îmbarcat în trenul companiei locale de transport (partener Trenitalia), care era foarte liber duminică dimineața - preț 4,2 euro (gratuit pt bicicletă). Am călătorit preț de o oră și am coborât, nerăbdători de pedalat, la Putignano, la 16 km de Alberobello! După o pauză de alimentare cu apă 💧 (am constatat din nou că cea mai scumpă apă din Europa e la magazinele alimentare de la noi), fructe 🍇, grisine și covrigei 🥨 (de ăia buni cu ulei de măsline), am luat-o la pedale spre Alberobello, pe drumuri lăturalnice, asfaltate. Era cald dar nu ardea soarele, beneficiind de umbra oferită de norii răzleți de pe cer 🌤️. Peisajul tipic pentru sudul Italiei, cu câmpuri pietroase, dealuri line și multitudine de arbori și arbuști mediteraneeni (măslini, smochini, cactuși 🌵, rodii). Am oprit lângă un smochin, crescut sălbatic pe marginea drumului și ne-am înfruptat din fructele violet-maroniu 🍈, date în pârg! Ce savoare...incomparabil față de cele care ajung în magazine după ce au stat săptămâni prin camioane și depozite. Un localnic se oprește și ne atrage atenția în italiană că s-ar putea să trecem pe la toaletă mai des decât am dori, că sunt laxative 😄! Dar noi suntem urmașii dacilor, tari ca piatra, așa că nu luăm în considerare sfatul și continuăm să mâncăm (nimeni nu a avut probleme cu stomacul după). Se leagă o conversație jovială, haioasă (jumătate grupul nostru vorbea italiană, iar restul înțelegeam cât de cât) din care rezultă un sentiment de apreciere la adresa noastră că am venit din România să descoperim Puglia pe biciclete 🚴‍♂️. Din nou ne felicităm că facem cicloturism, cel mai simplu și fain mod de a interacționa cu localnicii!

Pe măsură ce ne apropiem de Alberobello încep să apară construcțiile cu arhitectura Trullo 🏠 (construite din piatră de calcar cu acoperiș rotunjit, conic, tot din piatră). Aceste construcții au apărut prin sec al XVII-lea, ca și construcții utilitare (magazii, șoproane), fiind apoi folosite și ca locuințe. Apogeul acestui stil arhitectural, este atins în Alberobello, unde sunt peste 1000 de case foarte bine păstrate, datorită cărui fapt, orășelul a fost inclus pe lista patrimoniului UNESCO 🏆. Am descins în Alberobello, în zona turistică și am constatat că nu aveam loc să ne deplasăm nici măcar pe lângă biciclete din cauza aglomerației. Am identificat o parcare, unde le-am legat, iar apoi am luat la pas străduțele instagramabile 📸 cu căsuțele trulii, parcă desprinse din poveștile copilăriei. Am făcut o mulțime de fotografii, de pe straduțe, de pe terase și din interiorul caselor deschise! Am cumpărat suveniruri 🎁 și ne-am comportat ca niște turiști disciplinați așteptându-ne rândul la intrarea în obiectivele vizitate și la magazine. Sunt faine locurile cu aflux mare de turiști dar parcă erau prea mulți totuși. Astfel am luat decizia să nu mai zăbovim prea mult, mai ales că se cam încălzise și că aveam încă mult de pedalat și multe de văzut!

Am pornit în avânt spre Monopoli, locul unde aveam promisă o baie în mare 🌊! Traversăm livezi de măslini, pe drumuri lăturalnice și zone rurale, unde nu vezi țipenie de om! E duminică, iar oamenii parcă s-au ascuns sub pământ! Bucuroși că am găsit o cișmea cu apă (toate magazinele întâlnite erau închise), ne adăpăm și ne luăm rezerve, deși era cea mai „clocită” apă pe care am băut-o în ultimul timp... în România nu aș fi băut așa ceva cu siguranță, cât timp la noi găsești un magazin deschis în orice sat sau pe o rază de maximum 15 km. Oprește lângă noi o mașinuță 🚗 de unde coboară o femeie cu un copil și un câine 🐕 și, conform tradiției moderne, primul bea apă câinele, că de... el nu are răbdare. Ne zice că e din Olanda 🇳🇱 și că e în căutarea unei case pe care să o achiziționeze (cred și eu: mai bine la căldură și ieftineală decât la răcoare și umezeală cu scumpete... parcă și acum văd nota de plată de la o bere băută în Amsterdam, înăuntru, că afară ploua, la 12 euro...de banii ăștia bei 4 în Bari la terasă cu briza mării în plete 🌬️). Când aude că suntem din România 🇷🇴 ne zice că vrea să ajungă că i-a povestit soțul ei despre munții Bucegi 🏔️ și despre locurile încărcate de spiritualitate. După ce gustă din apă îi transmit să vină că avem o mulțime de izvoare cu apă bună și rece. Ne despărțim zâmbind 😊... cine știe, poate ne vom revedea într-un cătun din Maramureș!

Ajungem în Monopoli după 15:00, astfel că majoritatea teraselor și restaurantelor sunt închise până la 19:00. Decidem să mergem la plajă 🏖️ și fiecare se descurcă cum vrea cu prânzul. Fiind duminică, plaja era plină de localnici și turiști deopotrivă... Legăm bicicletele într-un loc vizibil, găsim un magazin alimentar care avea apă rece 💧, bere rece 🍺 și sandvișuri 🥪 (la preț de restaurant din Bari), ne aprovizionăm, iar apoi petrecem o oră de scăldat și povești la malul mării pe plaja îngustă din Monopoli. La ora stabilită ne regrupăm și pornim călare spre Polignano a Mare, unde ajungem aproximativ într-o jumătate de oră. Abordăm minunata stațiune litorală, de pe faleză și apucăm să ne bucurăm de priveliștea spectaculoasă a stâncilor care străjuiesc marea liniștită 🌅. Cunoaștem o localnică în vârstă care ne deapănă din amintirile ei dinainte de invazia de turiști, despre locurile de scăldat frecventate și multe altele. Odată ce ajungem în centrul istoric al orașului, povestea de la Alberobello se repetă: aglomerație imensă de turiști! Ne strecurăm cu greu printre ei, facem câteva poze de pe podul cu vedere spre Lama Monachile, iar apoi pornim de-a lungul coastei spre nord, spre Bari! Începe să se răcorească, iar viteza noastră de croazieră crește odată cu apropierea întunericului 🌒. Drumul de biciclete, slab circulat, paralel cu autostrada, ne oferă posibilitatea să simțim mireasma proaspătă a mării 🌊 și să auzim valurile... picioarele merg mecanic iar mintea se relaxează 🧘.

Ajungem în Bari, la ceas de seară și poposim la o pizzerie 🍕 cu terasă, situată la limita orașului vechi (Bari Vecchia) cu cartierul Murat, care poartă numele ctitorului său, Joachim Murat, general francez și cumnat al lui Napoleon. După așteptarea de curtoazie de circa o jumătate de oră, am primit o masă unde am servit pizza delicioasă (7 euro) și ne-am răcorit cu câteva beri (2,5 eur/buc) 🍺, premiindu-ne astfel pentru minunata tură a zilei, care a însumat spre 90 km! Atmosfera pe terasă era super jovială, simțindu-ne ca între prieteni, toată lumea era guralivă și efervescentă. La un moment dat merg la baie, care era înăuntru în apropierea bucătăriei, iar de acolo se auzea muzică foarte puternică 🎶 și oameni care cântau 🎤. Crezând că au o încăpere separată pentru clienți, cu karaoke, intru acolo când mă întorc de la baie, însă ce să vezi: Era bucătăria, unde bucătarul cânta cât îl țineau boșogii, iar câțiva clienți îl acompaniau în aplauze 👏 și îl filmau 🎥. Mi-a rămas întipărită în minte acea secvență, cu un om super fericit la locul de muncă... cred că de acolo mi se trage faza cu muzica italiană care îmi revine în auz! Chelnerul, care era foarte relaxat și glumeț 😁, ne aduce din greșeală o pizza pe care nu am comandat-o, iar când îi spunem, zice să o împărțim că e din partea casei. Era o pizza cu ton, nu era pe placul nostru, dar o mâncăm că doar n-om lăsa năcazul pe masă 😆. Când ne aduce nota, fiecare lasă câte un euro în plus pentru bacșiș, dar când adunăm banii ne dă cam exact la fix cât era nota... atunci realizăm că până la urmă ne-a trecut la plată și pizza cu ton, astfel din bacșișul lui s-a acoperit pizza și toate s-au reglat de la sine.

Era trecut de ora 23:00 🌙, iar toate terasele erau arhipline și puzderie de pietoni 🚶 pe străzi!

Ajungem la cazare, facem duș 🚿 și ne punem la somn cu gândul la ziua aventuroasă și plină pe care am petrecut-o în călcâiul Italiei!

🚴‍♂️ Ziua 3 - Luni, 19 august 2024
Începem ziua cu încă o cafea bună italiană ☕, apoi mergem la Stazione Centrale din Bari și ne îmbarcăm cu tot cu biciclete cu direcția Matera. De data asta trenul 🚆 este plin și cu greu mai găsim loc și pentru biciclete, dar le parcăm cumva pe culoar chiar dacă încurcăm puțin accesul pasagerilor. Trenul este un personal care nu se grăbește deloc, oprind în toate stațiile și făcând pauze destul de lungi din când în când. După aproape 2 ore ajungem în Matera, capăt de linie. Încălecăm bicicletele 🚴‍♂️ și din câteva pedale suntem la intrarea în cartierul vechi, Sassi di Matera, care cuprinde o zonă locuită încă din anul 7000 î.e.n. Astfel, Matera se presupune a fi al doilea cel mai vechi oraș locuit permanent, după Petra din Iordania 🇯🇴 și este înscris pe lista patrimoniului mondial UNESCO 🏆.

Am lăsat bicicletele într-o parcare 🅿️ și am luat-o la pas pe străduțele care urcă și coboară de-a lungul văii râului Gravina. Peisajul este spectaculos, efectiv casele sunt parcă crescute unele din altele 🏘️, observându-se clar etajarea lor pe perioade temporale... Nu degeaba Matera a fost folosită de-a lungul timpului pentru turnarea multor filme istorice 🎥 precum: Patimile lui Hristos, Ben-Hur, King David, No Time to Die - James Bond, etc.

Începe să se încălzească bine 🔥 și noi avem cale lungă de pedalat, așa că spunem „Ciao!” superbului oraș Matera (care deunăzi era considerat „Rușinea Italiei”) și o apucăm spre altă destinație de poveste: Altamura!

Când ajungem în Altamura ne cam ajunge și foamea pe noi 🍽️! Dar nu-i bai, că nici că există loc mai bun în Italia, unde să-ți potolești foamea decât Altamura: capitala pâinii italiene 🍞! Ba unii consideră Altamura drept locul unde se plămădește cea mai gustoasă pâine din lume 🌍...Și eu nu i-aș contrazice! Așa că am lăsat deoparte străzile vechi cu clădiri monumentale 🏛️ și ne-am îndreptat spre o brutărie care face panificație artizanală din 1391, ne punem la coadă conform procedurii și stăm... Lângă brutărie, care era la demisol într-o clădire veche dărăpănată, se afla și o terasă care servea produse de la brutărie și băuturi. Din când în când ieșea un tip de la brutărie și trecea strada cu produse la terasă, iar tot la 20 minute, venea un brutar 👨‍🍳 cu covrigei de mai multe tipuri și îi împărțea celor aflați la rând, astfel încât abia așteptai să mai treacă 20 minute, să vină iar 😊... fain marketing! Totul era vechi, de la pavajul de pe străduță, până la reclama brutăriei și la cuptorul imens pe lemne care se ițea în dreapta ușii deschise... doar un BMW negru, mare, care se chinuia să se strecoare pe străduțe, strica peisajul... ce să faci, au și ei cocalarii lor 🤷‍♂️. Chiar înainte să ne vină rândul să intrăm în brutărie, apare tipul care împărțea covrigi și zice că nu mai au decât câteva felii de focaccia dintr-un fel anume și doar ceva pâine. Suntem de acord că vom cumpăra orice ar mai avea și intrăm înăuntru! Dacă ar intra ANSVSA-ul de la noi în brutăria respectivă, șansele ar fi maxime să o închidă 🚫... și nu din cauza mizeriei, însă totul era foarte vechi și uzat. Mie unul chiar îmi plac astfel de locații cu tradiție și care fac produse gustoase și nu doar bifează proceduri. Am luat o bucată de pâine (ca un fel de coc) și o felie de focaccia cu sos de tomate și prosciutto... pâinea mare se vindea doar întreagă. Am luat și o bere locală rece 🍺 și am plătit în total 6 euro. Adevărul e că totul a fost absolut delicios 🤤, pâinea avea un gust dulceag, iar textura miezului era aspră cu coaja foarte crocantă, ușor arsă... acuma ori era chiar foarte bună ori eram noi cam flămânzi, ori ambele variante... Neapărat trebuie să mai ajung la Altamura să mai mănânc pâine de-aia!

Ghiftuiți am pornit spre Bari, mai precis spre un restaurant aflat la periferia orașului, care era situat pe malul mării și unde am văzut noi cu o seară înainte că era multă lume și se mânca pește 🐟. Conform gps urma să ajungem la 18:30, cu o oră înainte să deschidă. Traseul era spectraculos și diferit față de cel din ziua precedentă: era mai verde 🌳, iar câmpurile erau pline de vii 🍇. A început să se înnoreze foarte tare ☁️, iar la un moment dat cerul a devenit realmente negru în direcția în care ne îndreptam. A început să tune și să fulgere ⚡, iar noi eram în afara localităților pedalând exact spre ploaie. Am stat de ploaie sub niște pini înalți 🌲, iar când s-a mai domolit ne-am pornit din nou... picăturile de ploaie erau chiar revigorante și senzația de răcorire foarte plăcută 🌧️. Am intrat într-un orășel, iar ploaia s-a întețit astfel încât am poposit la o cafenea ☕ să ne adăpostim. Din nou am băut o cafea absolut delicioasă la 1 euro și am stat preț de jumătate de oră până ploaia s-a oprit. Mai aveam vreo 20 km până la destinație așa că am dat drumul la pedale 🚴‍♂️! La un moment dat trecem pe lângă un orașel, traseul nostru îl ocolea, dar eu îmi zic: hai să intrăm să dăm o tură prin centru să vedem cum arată... Vreau să zic că a fost „cireașa de pe tort” 🍒 a zilei: un orășel liniștit, tradițional, cu clădiri vechi 🏛️, cu o mulțime de oameni care jucau cărți 🃏 sau șah ♟️ la mese, adunați în zeci de grupulețe în piața centrală sau pe trotuare. În intersecția principală a centrului orașului, trona în mijlocul drumului un carabilier în vârstă 👮, echipat impecabil, cu o atitudine de șerif din filmele western, care veghează la liniștea localității sale. Orășelul se numește Adelfia și m-a cucerit ❤️!

Ajungem pe înserate la malul mării 🌅, iar când descindem la restaurantul cu pricina, constatăm că e închis, cu toate că pe google arăta că ar deschide lunea. De altfel majoritatea restaurantelor de la faleză erau închise! Am avut noroc cu niște compatrioți din Iași, stabiliți în zonă de peste 10 ani, care ne-au escortat cu mașina 🚗, până în localitatea învecinată (Torre a Mare) la un restaurant cu pește care tocmai atunci a deschis, la 20:00. Majoritatea meselor erau rezervate, însă găsim una liberă pentru 6 persoane. Comandăm diferite feluri de pește și fructe de mare 🍤, bere 🍺 și vin 🍷 și ne încingem la poveste. Într-o jumătate de oră terasa era arhiplină, iar rândul de așteptare începea să se formeze. Am petrecut o seară faină fără să cheltuim o avere 💶, iar apoi am mai pedalat 10 km până la cazare 🏠. Era luni seara însă restaurantele deschise din Bari erau la fel de pline ca în serile de weekend.

Este cert că Bari e un oraș cât se poate de viu!

🚴‍♂️ Ziua 4 - Marți, 20 august 2024
Este ziua întoarcerii noastre din aventură ✈️, astfel că am vrut să ne bucurăm de o ultimă baie în mare 🌊. Am încălecat bicicletele dimineață la 7:30 🚴‍♂️, am făcut o escală la piața de pește 🐟 (foarte sărăcăcioasă) iar de acolo am ajuns rapid la plaja cu „porodici și pită” 🍞🍅. Apa era la fel de caldă cum am lăsat-o duminică, chiar dacă a plouat 🌧️! După scaldă ne-am întors la cazare 🏠 și am servit tradiționalul colazione ☕🥐. Plini de energie am luat bagajele 🎒 și ne-am îndreptat spre centrul de închirieri biciclete 🚲, unde am predat partenerele de aventuri în Puglia. Am avut niște E-bike de touring marca Cube cu motoare Bosch ⚙️ de care mă declar foarte mulțumit.

Deoarece am rămas dator cu o vizită la focaceria Panificio Santa Rita 🍕, care era chiar în zona centrului de închirieri, doritorii au purces să își bucure papilele gustative, iar ceilalți am rămas în Piazza Mercantile (vechea piață de troc) să ne limpezim ochii 👀 cu ultimele imagini din Bari. Apropiindu-se sorocul plecării 🚶‍♂️, am luat un autobuz local 🚌 (în care am stat ca sardelele 🐟, dar măcar fără bilet care nu se mai putea cumpăra din cauza aglomerației) și iată-ne în 40 min la intrarea în aeroportul din Bari, care poartă numele Papei Ioan Paul al II-lea (papa preferat mie 👑).

În aeroport totul a decurs conform planului, dar pe pistă avionul 🛫 a zăbovit în plus o jumătate de oră! Ăsta să fie tot necazul excursiei noastre 😄! Am ajuns cu bine la Cluj-Napoca ✈️ și-am încălecat pe-o șa 🚴‍♂️ și ...precum era în poveștile copilăriei 📚, doar că aici aventurile cicliștilor academicieni sunt aievea.

Iar dacă nu ne crezi, te așteptăm în următoarea aventură cicloturistică!

Pace și prietenie! ✌️😊